„Perle în Franconia”

Würzburg – Rothenburg ob der Tauber – Nürnberg

Pagină în lucru

Würzburg, capitala districtului bavarez Unterfranken

Orașul bisericilor, al științei și al vinului

Numele Würzburg are mai multe interpretări. Iată două dintre ele:

În secolul al VII-lea un geograf din Ravenna scria despre un oraș Uburzis, care se citea Wurziburg. Silaba Würz a fost asociată cu mirodeniile. Este plauzibil, căci în podgoriile însorite creșteau și plante aromate. De aceea și numele latinizat de Herbipolis.

Numele poate fi asociat și cu prințul celt Virtus, care a condus cetatea de pe Marienberg înainea imigrației germanice, la cca. 100 î.Hr.

Râul Main împarte Würzburgul în două: partea de pe malul stâng cu fortăreața Marienberg și partea de pe malul drept cu Palatul Rezidențial (patrimoniu cultural UNESCO din 1981).

Cetatea de pe malul stâng e o fortăreață de origine celtică, care dăinuie din anul 1000 î.Hr. Acolo și-au avut la început reședința episcopii care au condus cetatea și episcopia timp de peste 1000 de ani.

Ideea de a transfera reședința prinților episcopi de pe malul stâng pe malul drept al râului Main datează din 1683. Un mic castel a fost construit acolo de către Antonio Petrini, dar nu a fost folosit niciodată.

Construcția Palatului Rezidențial a început în 1720, când Johann Philip Franz von Schönborn a devenit prinț episcop de Würzburg. Ca arhitect a fost angajat un tânăr necunoscut pe vremea aceea, Balthasar Neumann. Johann Philip Franz von Schönborn era un pasionat de arhitectură și și-a impus dorințele. Impresionantă este intrarea în palat, unde putea accede o trăsură cu 6 cai, care avea și posibilitatea să întoarcă. Treptele scării monumentale au o înălțime de 11 cm, deci ușor de urcat și coborât. Tavanul deasupra scării este impresionant nu numai prin cei aproape 600 m² de frescă, cât și prin stabilitatea sa. 18 m lățime și 30 m lungime fără nicio coloană de sprijin arată măiestria arhitectului. Se spune că Balthasar Neumann a tras cu tunul când era în construcție, ca să dovedească stabilitatea cupolei. Tavanul a rezistat și la bombardamentele celui de-al doilea război mondial.

Pictura integrală a cupolei a fost realizată de venețianul Giovanni Battista Tiepolo. În centru, înconjurat de nori este Apollo, zeul luminii și al artei, iar pe cele patru laturi sunt reprezentate cele patru continente: Europa, Asia, America și Africa. Australia pe atunci nu era considerată continent. Lăsăm imaginile să vorbească despre splendoarea acestui palat despre care Napoleon a spus că este cea mai frumoasă casă parohială a Europei.

Reprezentativ pentru Kaisersaal sunt cele două scene în care episcopul de Würzburg după anularea primei căsătorii a împăratului Friedrich I Barbarossa îl recăsătorește în anul 1156 cu Beatrix de Burgundia.

Vis á vis se află o frescă care arată cum episcopului de Würzburg i se conferă titlul de duce, ceea ce îi întărește legitimitatea de pricipe episcop.

Tema era actuală în secolul al XVIII-lea, când era neobișnuită guvernarea principatelor de către episcopi.

Biserica princiară „Hofkirche”

a fost concepută de arhitectul Balthasar Neumann în perioada de regență a lui lui Philip Carl von Schönborn.

În anul 1724 după moartea principelui episcop, l-a urmat Christoph Franz von Hutten și sub regența acestuia a fost finalizată doar partea nordică a rezidenței.

Lucrările au stagnat până în anul 1729, când Friedrich Carl von Schönborn a fost ales principe episcop.

La 15 septembrie 1743 Hofkirche a fost inaugurată și sfințită sub hramul Sfintei Treimi.

Două picturi ale lui Giovanni Batista Tiepolo sunt expuse la cele două altare laterale: „Căderea îngerilor” (Engelsturz) și „Înălțarea Maicii Domnului“ (Himmelfahrt Mariä). 

La stânga și la dreapta altarului principal se află statuile din marmoră ale sfinților Kilian și Burkard, proiectate de Johann Wolfgang van der Auwera și realizate de sculptori italieni în Carrara.

Gradinile palatului au fost concepute dupa planurile gradinarului curtii Johann Prokop Mayer in anul 1770. In aceste gradini, cu flori, pomi, fantani si banci au fost expuse multe sculpturi din gresie, executate de sculptorul Johann Peter Wagner. In gradina din spatele palatului sunt doua sculpturi reprezentand rapirea Europei de catre Zeus si rapirea Persefonei de catre Hades stapanul intunericului. Sub coroanele copacilor in forme conice sunt asezate statui si banci. In continuarea gradinii se afla orangeria si gradina de zarzavat. Portile de intrare din fier forjat au fost executate  de fierarul curtii Georg Oegg impreuna cu fiul sau Anton Oegg.

Würzburger Dom – Catedrala Sfantul Kilian protectorul orasului Würzburg

Sfantul Kilian a fost un episcop și călugăr misionar irlandez din secolul al VII-lea (n. cca. 640 – d. 689). Cunoscut drept „Apostolul Franconiei”, a propovăduit creștinismul în sudul Germaniei. Prăznuirea sa are loc în fiecare an pe 8 iulie

Conform legendei, Gailana, sotia ducelui Hertans I-ul, s-a casatorit, dupa moartea acestuia, cu cumnatul ei Gosbert.
Sfantul Kilian a insistat pentru anularea casatoriei. Din considerentele crestine din acele vremuri Gailana si Gosbert erau rude apropiate.

Dupa unele istorii,se spune ca in lipsa lui Gosbert care se botezase crestin, Galiana a condamnat la moarte martiriala pe misionarul Kilian si cei doi insotitori ai sai Kolonat si Totnan in anul 689 la 8 iulie.

Dupa alte izvoare se spune ca Gosbert a ordonat moartea misionarului si a celor doi tovarasi ai sai la 8 iulie 689

Ramasitele pamantesti ale Misionarului si a insotitorilor sai au fost ingropate in grajdul castelului ducal.

Moastele Sfintilor au fost transferate de Burkard primul episcop al Würzburgului in biserica Sfantei Marii, Marienkirche de pe dealul castelului.

In altarul Catedralei Sfantului Kilian, se afla racla din cristal de stanca in care sunt pastrate relicve din craniul Sfantului Kilian si ale tovarasilor sai, Kolonat si Totnan.

In anul 751 au fost canonizati de catre Papa Zaharia.

Imagini din Würzburg de pe malul drept al Mainului

Sambata 30 mai, a doua zi a excursiei am vizitat Altarul Sfantului Sange „Heilig-Blut-Altar“ in biserica Sfantul Jakob din Rothenburg ob der Tauber si Altarul Sfintei Marii „Marienaltar“ din biserica Herrgottskirche din Creglingen amandoua opere ale Sculptorului Tilman Riemenschneider.

Tilman Riemenschneider s-a nascut in anul 1460 in Heiligenstadt, Thüringen. La varsta de 5 ani familia a fost nevoit sa paraseasca Heiligenstadt si sa se stabileasca in Osterrode, unde tatal sau a lucrat ca maistru la Monetaria statului.

Cu sprijinul unchiului sau Nicolaus , un avocat in functii inalte si apropiat al episcopului Rudolf von Scherenberg, Tilman Riemenschneider la varsta de 18 ani, calfa fiind, se muta in Würzburg. La 25 de ani a devenit maistru in sculptura. Prin casatoria cu Anna Schmidt, vaduva unui bijutier, devine cetatean de Würzburg.

Prin talentul sau si cu mostenirea pe care a adus-o Anna Schmidt si-a deschis un atelier de sculptura.

Printre lucrarile sale, in Würzburger Dom se afla Monumentele funerare ale Episcopilor Rudolf von Scherenberg si Lorenz von Bibra. 

In literatura de specialitate, Altarul Sfintei Marii din biserica Herrgottkirche din Creglingen este lucrarea lui cea mai importanta. Expertii o dateaza ca fiind realizata intre anii 1490 si 1510 

In anul 1521 a fost numit primarul orasului Würzburg. In timpul razboiului taranesc din anul 1525 condus de Thomas Münzer a fost solidar cu taranii. Odata cu infrangerea acestora, cazut in dizgratie Tilman Riemenschneider a fost incarcerat si torturat. A fost eliberat pe cautiune dupa ce a platit jumatate din averea ce o poseda. In ultimii ani de viata biserica si stapanirea locala nu i-au mai dat comenzi. Tilman Riemenschneider s-a stins din viata la 7 iulie 1531 in Würzburg.

Ca o recunoastere a talentului sau, un liceu din Würzburg ii poarta azi numele.